MSN

17.10.2018 – Jurnal duhovnicesc al pelerinilor din Parohia Rovine

Între multele grupuri de pelerini din Arhiepiscopia Craiovei ajunse în Ţara Sfântă se numără şi credincioşi de-ai Parohiei Rovine-Craiova. Reveniţi acasă după recenta experienţă duhovnicească, încărcaţi de daruri de suflet şi amintiri frumoase, parohienii au însemnat într-un jurnal duhovnicesc câteva gânduri desprinse din experienţele trăite „pe urmele Mântuitorului Hristos”.

Părăsim în tăcere şi rugăciune platoul Muntelui Sion, unul dintre cele mai sfinte locuri din Ierusalim, legat atât de mult de istoria, credinţa şi speranţa poporului ales. Munte Sfânt, aşa de minunat cântat în psalmii lui David, a fost şi este mult cinstit de iudei. Pe Vechiul Așezământ au avut palatul împărații David şi Solomon, aici a fost așezat Cortul Mărturiei cu Tablele Legii, aici s-a scris Psaltirea marelui profet, pe care o cânta în faţa chivotului Legii. Aici a plâns în sac și cenuşă David, după ce a păcătuit înaintea Domnului şi s-a mărturisit în faţa profetului Natan. Pentru toate aceste fapte și eve­nimente biblice petrecute aici, Muntele Sion este cinstit de toată creştinătatea şi asemănat de Sfinții Părinţi cu „Sionul cel de Sus”, adică cu Împărăţia slavei lui Dumnezeu din ceruri.


De la Sion spre Valea lui Iosafat şi în Grădina Ghetsimani

Coborâm uşor panta muntelui spre răsărit, adică spre Valea lui Iosafat, cale de peste 1,5 km. În stânga noastră, adică la nord, se vede zidul Sfintei Cetăţi. La dreapta, Sionul coboară uşor până în valea adâncă numită Valea Hinon sau Valea Gheenei, adică „a focului”, unde se ardeau gunoaiele oraşului. În faţa noastră, spre răsăritul soarelui, Sionul coboară drept în Valea lui Iosafat şi în Grădina Ghetsimani. Peste această vale sfântă se vede Muntele Eleon, Muntele Înălţării Domnului la ceruri, cu fruntea de piatră încinsă de soare.

Înaintăm încet şi cugetăm. Mergem pe urmele Domnului nostru Iisus Hristos. Pe aici Domnul cobora, când se retrăgea noaptea pentru rugăciune în Grădina Ghetsimani. Pe aici a coborât în noaptea cea mai de pe urmă de la Cina cea de Taină. O noapte hotărâtoare în taina mântuirii noastre. O noapte de cum­pănă pentru ucenici. O noapte de foc pentru Hristos. Pe aici a trecut Domnul cu cei 11 ucenici îngân­duraţi, în noaptea din Joia Mare. A fost cea mai lungă noapte din Sfânta Evanghelie. Bogată în taine şi în revelaţie dumnezeiască. Nici într-o noapte din viaţa Sa pământească nu a vorbit atât de mult cu ucenicii, nu le-a descoperit atâtea învăţături şi taine mântuitoare. „Slavă Ţie, Doamne” pentru această noapte sfântă! Învaţă-ne şi pe noi să ne rugăm mai mult în liniştea slujbelor de noapte.

Între dragostea de Dumnezeu şi de oameni, între viaţă şi moarte, între drepţi şi păcătoşi, Mântuitorul a ales calea ascultării şi a iubirii. A ales moartea în locul vieţii, a ales cea mai mare smerenie, primind să fie dat în mâinile iudeilor, ale lui Anna şi Caiafa, ale lui Irod şi Pilat, în mâinile tuturor hulitorilor de Dumnezeu, pentru mântuirea lumii. În Grădina Ghetsimani şi în mâinile ucigaşilor de Dum­nezeu a păşit Hristos! Pe aici îndrăznim să păşim şi noi, păcătoşii.

Am ajuns la marginea văii lui Iosafat. Aici se termină Muntele Sion. În stânga străluceşte în soare cupola aurită a moscheii lui Omar. În dreapta se vede bine Valea Hinon.

Valea Cedrilor se uneşte cu Valea lui Iosafat şi coboară spre sud, în Valea Hinon şi Valea Gheenei. Primul loc biblic pe care îl vizităm este Izvorul Siloam, unde a fost trimis orbul din naştere şi s-a vindecat (Ioan 9, 1-41). Ne oprim. Izvorul curge dintr-o stâncă mare. În faţa stâncii formează un mic lac, apoi îşi croieşte drum spre valea Pârâului Cedrilor. Ne atingem de apa aceasta sfân­tă şi binecuvântată de profeţi şi de Însuşi Iisus Hristos și ne rugăm ca Domnul să vindece ochii sufletelor trupurilor noastre de toată orbirea şi necurăţia, ca să vedem bine calea mântuirii.

Traversăm Pârâul Cedrilor şi urcăm pe versantul opus. La mică distanţă dăm de Izvorul Maicii Domnului, unde, după tradiţie, se spune că venea Sfânta Fecioară şi lua apă. Este un izvor foarte adânc, subteran. Trebuie să cobori numeroase trepte de piatră ca să dai de un tunel pe unde curge izvorul. Încercăm să coborâm. Pelerini şi copii cu lumânări aprinse coboară în peşteră şi se spală cu această apă binecuvântată. Dăm slavă Maicii Domnului şi plecăm mai departe, spre Grădina Ghetsimani.

De la Izvorul Maicii Domnului ne oprim la mor­mântul lui Abesalom. Este o construcţie de circa 2.400 de ani, de pe timpul Macabeilor. Un turn cilindric din blocuri de piatră, înalt de peste 12 metri, cu vârful ascuţit. Un loc, un mormânt de tristă amintire. Turnul pare ca un strigăt de iertare al fiului neascultător către tatăl său, al omului răzvrătit către cer, către Dreptul Judecător.

(Pr. Marius Bârlădeanu)