MSN

03.12.2018 – Târnosirea bisericii și liturghie arhierească în Parohia Ohaba, județul Gorj

În Duminica a XXXI-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, s-a aflat în mijlocul comunității credincioșilor din Parohia Ohaba, Protoieria Târgu-Jiu Sud. Cu această ocazie a fost săvârșită slujba de târnosire a noii biserici cu hramurile „Buna Vestire” și „Sf. Mare Mc. Dimitrie”, urmată de slujba Sfintei Liturghii.


Programul liturgic a început cu slujba Utreniei. După sosirea Părintelui Mitropolit a avut loc slujba de sfințire a Sfintei Mese, a bisericii și a picturii. Înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi, alături de comunitatea parohială, a urmat procesiunea în jurul bisericii, când s-au citit rugăciunile rânduite și s-a uns cu Sfântul și Marele Mir această nouă casă a lui Dumnezeu.


După aceste momente înălțătoare, ÎPS Irineu a binecuvântat începerea slujbei euharistice. La momentul special, tânărul teolog Tudor Lucian Nicolae a fost chemat la slujirea preoțească, pe seama parohiei Mierea-Brinici, din Protoieria Târgu-Cărbunești. Tinerii și bătrânii care s-au pregătit prin spovedanie și post au fost invitați să se împărtășească cu Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorul Hristos.

După otpustul Sfintei Liturghii, preacucernicul părinte protoiereu Câmpeanu Ionel a dat citire hrisovului de sfințire al bisericii. Pentru efortul pastoral-misionar și administrativ, părintele paroh Ursan Bogdan Adrian a primit rangul onorific de sachelar. De asemenea, pentru implicarea deosebită, Consiliul Local al Primăriei Bolboși, reprezentat de domnul primar Gheorghe Bilea, a primit gramată chiriarhală din partea Mitropoliei Olteniei. Nu în ultimul rând, s-au adus mulțumiri tuturor celor care au contribuit la lucrările de zidire și de înfrumusețare a sfintei bisericii.

În cuvântul de învățătură, Părintele Mitropolit Irineu a vorbit mai întâi despre bucuria unei comunități creștine de a ridica o biserică, casa a Domnului. Bucuria este una împărtășită cu înaintașii noștri, care se bucură că urmașii lor păstrează bogăția învățăturii și a credinței noastre și a neamului nostru românesc. Altfel spus, „sfințirea bisericii este o ușă deschisă în ceruri. Prin Sfintele Liturghii și prin rugăciunile care se vor săvârși în această biserică împreună cu preotul, comunitatea de aici va avea o ușă deschisă în ceruri. Întotdeauna ne rugăm ca Dumnezeu să ne deschidă ușa Împărăției Sale și cerem Maicii Domnului ca ușa milostivirii să ne-o deschidă nouă. Cu alte cuvinte, Biserica este Mama noastră”.

Mai departe, făcând referire la pericopa evanghelică care s-a citit la Sfânta Liturghie, unde este relatată vindecarea orbului din naștere (Luca 18, 35-43), ÎPS Irineu a vorbit despre vederea lui Dumnezeu. „Îl vedem pe Dumnezeu că este în viața noastră și în jurul nostru. Îl vedem că ne iartă păcatele noastre și nu ține cont de aceste împotriviri ale noastre împotriva Sa, căci orice păcat este o împotrivire a lucrării lui Dumnezeu. Păcatul este lucrarea diavolului. Dacă noi am vedea răutatea acestuia cât de mare este împotriva noastră și dacă noi am vedea cum păcatele noastre atât de mult întunecă sufletul nostru, ne-am înspăimânta și ne-am cutremura groaznic de cele pe care le săvârșim în zilele noastre”.

În întâlnirea cu Hristos Domnul, orbul din naștere nu cere altceva decât să vadă, iar primul chip pe care îl vede după ce primește vindecarea este tocmai al lui Fiului lui Dumnezeu. În acest sens, chiar dacă trupește ochii orbului erau sănătoși, totuși nu avea darul vederii, care este doar de la Dumnezeu. „Sunt oameni care au ochii sănătoși dar nu au darul vederii. Astfel distingem două lucruri esențiale: ochiul și darul vederii. Ochiul nu este acela care produce vederea, ci darul lui Dumnezeu. Ochiul este un organ pământesc, trupesc, care putrezește în cele din urmă, însă darul vederii este ceva dumnezeiesc”.

Îndemnul de final al Părintelui Mitropolit Irineu a fost acela de a ne strădui să curățim sufletele în acest post al Nașterii Domnului prin rugăciune și prin spovedanie și prin a avea pururea în gând și în inimă rugăciunea rostită odinioară de cel fără vedere, amintit în Evanghelia de astăzi, anume Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!


(Doru Marcu)