MSN

04.02.2019 – Slujire arhierească de Praznicul „Întâmpinarea Domnului” la Mănăstirea Jitianu

Biserica Ortodoxă prăznuiește în data de 2 februarie a fiecărui an liturgic praznicul împărătesc „Întâmpinarea Domnului” de către dreptul Simeon la templu din Ierusalim. Deja o tradiție nescrisă, pentru această sărbătoare creștină, Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, săvârșește Sfânta Liturghie la altarul Mănăstirii Jitianu de lângă Craiova.

Alături de Înaltpreasfinția Sa s-a aflat preacucernicul părinte consilier Grigorie Vulcănescu, părintele stareț Protos. Nifon și  un ales sobor de preoți și diaconi. De asemenea, în vederea unei continuități pastoral-misionare în parohiile Arhiepiscopiei noastre, în cadrul Sfintei Liturghii ÎPS Irineu a săvârșit Taina Hirotoniei tânărului Ionuț Adrian Vulpe în treapta de diacon și a diaconului Dumitru Popescu în treapta de preot pe seama parohiei Scrada, din Protoieria Târgu Cărbunești, județul Gorj.


În predica de la sfârșitul Sfintei Liturghii, Părintele Mitropolit a vorbit despre importanța praznicului creștin. Dacă la 1 ianuarie am serbat Tăierea după trup a Domnului, la 40 de zile de la naștere pruncul Hristos este adus la templu pentru a fi închinat lui Dumnezeu, în acord cu tradiția iudaică dată de Dumnezeu. Pentru noi astăzi acest moment nu este altceva decât împlinirea rânduielilor lui Dumnezeu date pentru mântuirea noastră. „El este împlinirea, El este ținta tuturor acestor practici și acestor tradiții. În El s-au împlinit, căci pentru El au fost făcute. Nu s-a rânduit de către Dumnezeu să se aducă la templu tot pruncul de parte bărbătească decât numai în sensul venirii Mântuitorului Iisus Hristos ca lumea să cunoască că El a venit de la Tatăl cel ceresc și că El este Mântuitorul lumii, Cel care va salva lumea de păcat”.

Mai departe, ÎPS Irineu ne-a explicat cine anume este accest drept Simeon, amintit doar la acest eveniment mântuitor și doar de către Sf. Evanghelist și Apostol Luca. Astfel, din tradiția creștină și din istoriografie aflăm că Simeon a fost unul dintre traducătorii Vechiului Testament din limba ebraică în limba greacă. Această traducere este cunoascută sub numele de Septuaginta și a fost realizată cu aproape trei secole înainte de nașterea cea după trup a lui Hristos. Atunci când a trebuit să traducă cartea profetului Isaia, Simeon a fost nedumerit cum anume o fată fecioară poate să ia în pântece și să nască, rămânând fecioară. Dorind să modifice înțelesul acelui text, Simeon a primit înștiințare de la îngerul Domnului că nu va muri până când nu va vedea împlinită această profeție. În consecință, la aducerea la templu a Domnului Hristos, dreptul Simeon este de față, îmbătrânit de zile, și vede cu ochii săi împlinirea profeției. De la acest moment istoric avem rugăciunea de slobozire pe care o regăsim la slujba Vecerniei: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel (Luca 2, 29-32).


În ceea ce privește simbolismul cuvintelor rostite de către Simeon după cum Duhul Domnului i-a dat a grăi, Părintele Mitropolit Irineu s-a oprit asupra conținutului cuvântului acum. Dacă la noi oamenii timpul se află între două coorodnate, între două limite, început și sfârșit, la Dumnezeu timpul este un prezent continuu: „Acest acum din Sfânta Scriptură arată prezența continuă a lui Dumnezeu. Dumnezeu este continu în viața  noastră, continu în lume. Pentru El nu este nici trecut, nici viitor ci un veșnic prezent: acum. Dumnezeu, deși a venit în timpul nostru, adică S-a făcut om ca și noi, nu a făcut altceva decât să ne încorporeze în Sine, să ne ducă prin cruce în înviere și în Împărăția cerurilor”.

Întâlnirea dintre dreptul Simeon și Domnul Hristos scoate în evidență și rolul Fecioarei Maria în iconomia mântuirii neamului omenesc. Cu alte cuvinte, „Sf. Simeon este cel care vorbește Maicii Domnului despre rostul Învierii, despre rostul jertfei, despre rostul acestui sacrificiu suprem. Putem vorbi și de o participare a Maicii Domnului la această lucrare a jertfei Mântuitorului Iisus Hristos. Dacă nu ar fi fost ea nu ar fi avut loc această mântuire a noastră”.

La final, ÎPS Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a vorbit despre cum putem să ne raportăm la acest eveniment în mod personal. De fiecare dată când venim la Biserică, suntem întâmpinați de Cineva, care ne primește cu dragoste. „Dacă vorbim de întâmpinarea Domnului, în mod cert vorbim și de întâmpinarea noastră. Dacă în templu Mântuitorul Iisus Hristos a fost întâmpinat de dreptul Simeon și de prorocița Ana și noi în Biserică suntem întâmpinați de Dumnezeu. Aici lucrurile se schimbă. Acolo este întâmpinat Domnul de slujitorii Săi, de creatura Sa, iar aici suntem întâmpinați noi de Împăratul cerurilor care permanent ne așteaptă să venim în Biserica Sa pentru că este Casa Tatălui ceresc”.


(Doru Marcu)