MSN

11.02.2019 – Sfântă Liturghie Arhierească la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” – Polovragi

În cea de a XVII-a Duminica de după Rusalii, a „Cananeencii”, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Altarul Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea gorjeană Polovagi. La finele Sfintei Slujbei, Părintele Mitropolit a pus la inima credincioşilor prezenţi la rugăciune cuvânt de binecuvântare şi învăţătură duhovnicească.

Străvechea vatră mohahală din pitorescul ţinut al Polovragiului a primit duminică, 10 februarie, pe IPS Părinte Mitropolit Irineu, care a săvârşit aici Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. În cuvântul de învăţătură, rostit la finele slujbei, IPS Părinte a vorbit despre pilda de credinţă făcută de femeia cananeancă, din Evanghelia de la Matei (cap. XV, 21-28).

„Trebuie să căutăm ceea ce este esenţial în viaţa noastră!”

În prima parte a predicii sale, IPS Părinte a pus în legătură cererea stăruitoare a femeii cananeence cu mijlocirea pe care o fac pentru dânsa, înaintea Mântuitorului Hristos, Sfinţii Apostoli: „Slobozeşte-o că strigă în urma noastră” (v. 23). „Mântuitorul Hristos săvârşeşte această minune cu o pedagogie foarte înţeleaptă. În primul rând, El vine în ţinutul Tirului şi al Sidonului, aşezat în partea de nord a Iudeii, pentru că ştia că are să împlinească aici o minune. Apoi, Domnul mai ştia că această femeie este plină de credinţă şi statornicie, căci numai un om cu asemenea calităţi poate să primească vindecarea din mâinile Sale. «Nu tot cel ce Îmi zice Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia Cerurilor, ci cela ce face voia Tatălui Meu (cf. Mt. VII, 21)». Cu alte cuvinte, nu toţi cei care spun rugăciuni numai cu buzele vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu, dacă nu le vor spune şi cu inima. De aici nu trebuie să înţelegem că Dumnezeu nu ascultă, ci mai degrabă este vorba de intensitatea strigătului nostru. Un astfel de exemplu este femeia din Evanghelia de astăzi. Mai înţelegem din pericopa evanghelică faptul că Dumnezeu rânduieşte în Biserica Sa treptele de slujire: Apostoli, ierarhi, preoţi sau diaconi, şi aceştia sunt chemaţi să mijlocească la Dumnezeu. Aici găsim aşadar fundamentul mijlocirii pe care o facem la Sfânta Liturghie pentru poporul cel binecredincios. Chiar dacă Dumnezeu ascultă rugăciunea noastră, a făcăria dintre noi, ea e dorită să fie înnălţată la ceruri de către Apostolii Săi, de către episcopi, de către preoţi, de către slujitorii lui Dumneze. În felul acesta, treptepe ierarhice din Biserică sunt binevenite şi primite de Mântuitorul Hristos”, a spus IPS Părinte.

În continuare, Mitropolitul Olteniei a arătat că „toate durerile şi suflerinţele pe care le întâmpinăm ca să ajunge la ţinta noastră sunt răsplătite de Dumnezeu şi însemnate de îngerul păzitor. Dacă avem vreo suferinţă în viaţa noastră să nu ne gândim niciodată că am fi părăsiţi sau uitaţi de Dumnezeu, ci în mod cert noi ne-am îndepărtat de Dumnezeu prin anumite fapte şi greşeli ale noastre. Dar dacă sufletul nostru se îndreaptă spre Dumnezeu, primeşte cu siguranţă răspunsul la cererea adresată Tatălui Ceresc, pentru că El face să răsară «soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi» (cf. Mt. 5, 45). De aceea, noi trebuie să căutăm ceea ce este esenţial în viaţa noastră, aşa cum ne învaţă Mântuitorul Hristos: «căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga vouă» (cf. Mt. 6, 33). În consecinţă, femeia cananeancă din Evanghelia de astăzi, ne învaţă clar şi concret că pentru a primi ceva de la Dumnezeu trebuie să avem multă stăruinţă în rugăciune”.

Mănăstirea Polovragi, file de istorie

Sfântul aşezământ monahal de la Polovragi are hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi este situat la nord-est de Târgu Jiu, în apropierea Cheilor Olteţului ce despart Munții Parângului și Munții Căpățânii, în apropiere aflându-se și peștera Polovragi. Ultimele cercetări istorice i-au stabilit vechimea în jurul anului 1505, ctitori fiind Radu Comisul şi Pătru Spătaru, fiii marelui boier Danciu Zamona, menţionaţi într-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480, de voievodul Basarab cel Tânăr. Închinată apoi Sfântului Mormânt, mănăstirea a fost răscumpărată de domnitorul Constantin Brâncoveanu, care a înălţat turla bisericii şi i-a adăugat un pridvor în stil brâncovenesc, a zugrăvit interiorul, a refăcut chiliile, clopotniţa, precum şi zidurile exterioare. Până în secolul XX, obştea de la Polovragi a fost formată din călugări. Odată cu instalarea regimului comunist, în urma emiterii decretului care urmărea desfiinţarea tuturor mănăstirilor, călugării de aici au fost evacuaţi şi mănăstirea închisă cultului. Sfântul locaş monahal şi-a reluat activitatea, ca obşte de maici, la începutul anilor 1950, în timpul Mitropolitului Firmilian al Olteniei. Ultima restaurare a sfântului locaş a fost încheiată la 15 august 2012, când a fost săvârşită slujba de resfinţire de către IPS Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei.

Pr. Ioniţă Apostolache