MSN

28.07.2013 – Duminica a 5-a după Rusalii (Vindecarea demonizatilor din ţinutul Gadarei)


Pericopa evanghelică din această duminică relatează minunea vindecării celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei, situat la sud-est de lacul Ghenizaret, în vestul Iordaniei de astăzi. Mântuitorul, însoţit de ucenicii Săi, a sosit în miezul unei zile în această localitate, la marginea căreia este întâmpinat de către doi oameni bolnavi, demonizaţi, care, prin comportamentul lor băgaseră spaima în concetăţenii lor.

Am reţinut din textul evanghelic cum, în prezenţa Fiului lui Dumnezeu, cei doi se liniştesc şi se înseninează. Făcându-i-se milă de ei, Iisus Mântuitorul le redă sănătatea sufletească îndeosebi, căci sufleteşte erau ei bolnavi în chip special. Vorbind despre acelaşi eveniment, Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca ne spune că, după ce i-a reaşezat în deplinătatea facultăţilor lor mintale, Iisus i-a trimis la casele lor, ceea ce, altfel spus, înseamnă că i-a redat familiei, societăţii, activităţii creatoare, spre a fi folositori celor în mijlocul cărora trăiau.

Pericopa Evanghelică din această Duminică ne aduce în atenţie cazuri, situaţii, întâmplări, asemănătoare pe care le întâlnim şi astăzi pe tot întinsul pământului. Astfel, ne este dat să auzim, sau să vedem adesea oameni schilodiţi trupeşte şi sufleteşte de demonul beţiei. La câte crime n-a împins acest demon, câte soţii n-au fost maltratate, câţi copii n-au fost chinuiţi de patima beţiei părinţilor lor, patimă care întunecă mintea celor posedaţi de ea, ca oarecând acelor îndrăciţi din ţinutul gadarenilor, băgând spaima în cei din jur!? Câţi nu pleacă urechea la şoaptele ademenitoare ale demonului desfrâului!? Câte căsnicii n-a destrămat el, câte inimi n-a zdrobit, câţi copii n-au rămas abandonaţi, câte grave urmări sociale n-a cauzat acest demon!

Câte neajunsuri produc comunităţii şi lor înşile, cei stăpâniţi de demonul lăcomiei, al înavuţirii cu orice preţ, prin orice mijloace, câte dezbinări între fraţi, la câte valuri de ură, la câte procese inutile şi înjositoare, la câte vânzări de conştiinţe şi de neam chiar, n-a împins demonul lăcomiei?! Poate că niciodată nu s-a manifestat mai făţiş acest demon ca în zilele noastre. Cât de teribil se manifestă şi astăzi demonul duşmăniei, al urii, al invidiei, al răutăţilor de tot felul! Răutatea, invidia, clevetirea şi alţi asemenea demoni, mai mici sau mai mari, întunecă şi astăzi orizontul sufletesc al multora dintre noi. Să reţinem că, pentru un om înrăit, egoist, avar, hain la suflet, poporul nostru are chiar cuvântul de „îndrăcit”.

Iată însă că textul evanghelic din această duminică ne aduce aminte că Mântuitorul a venit printre noi să scoată pe toţi acesti demoni din sufletele în care s-au cuibărit, şi, împreună cu „porcii păcatelor”, cum interpretează vechile noastre Cazanii, să-i arunce în marea neputinţei, sau, cel puţin să le micşoreze şi să le limiteze puterea.  Această lucrare, Mântuitorul Hristos o continuă prin Biserica Sa, în care este prezent cu fiinţa şi darurile Sale. De aceea, Sfinţii Părinţi aseamănă adesea Biserica cu o farmacie. Şi anume, aşa cum într-o farmacie se găsesc medicamente pentru vindecarea unor boli, la fel şi Biserica pune la dispoziţia fiilor ei, dornici să se vindece sufleteşte, medicamentele necesare în acest scop.

Mulţi dintre credincioşii noştri, plecând de la biserică, mărturisesc că se întorc împăcaţi lăuntric, mai senini, mai blânzi, mai concesivi, mai „îndreptaţi” la casele lor, precum vameşul de odinioară. Cu mijloacele pe care le are, Biserica noastră străbună a sensibilizat şi sensibilizează mereu sufletele fiilor ei, activează conştiinţe, înmoaie inimi, uşurează poveri lăuntrice, deschide suflete spre dragoste, spre armonie, spre bunătate, spre tot ceea ce dă frumuseţe reală fiinţei umane.

Am văzut din Evanghelia acestei duminici că, în faţa atotputerniciei şi purităţii divine, demonii, patimile de orice fel, se destramă. Am reţinut, de asemenea că, mascată sub diferite tentaţii, sub forma unor patimi ascunse sau la vedere, puterea celui rău este o realitate vădită şi în zilele noastre, provocând multe dureri, extrem de multe neajunsuri făpturii umane. Ne-am încredinţat totodată că, prin Biserica Sa, cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, Iisus, Domnul nostru, îşi continuă lucrarea Sa de vindecare lăuntrică, de înlăturare a tuturor demonilor care ne dau târcoale în fel şi chip şi adesea pun stăpânire pe fiinţa noastră.

Se cuvine dar, să luăm cu toţii aminte la îndemnul Sfântului Apostol Iacob, care zice: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi”, ca şi la îmbărbătarea Sfântului Apostol Pavel, care zice: ”Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele!” Amin!

Preot Ioan Ioanicescu