Descriere Mănăstirea Tismana

Mănăstirea Tismana este cel mai vechi aşezământ monahal din Ţara Românească, având un rol primordial în menţinerea credinţei ortodoxe de-a lungul a peste 600 de ani. Ea reprezintă un monument de reculegere şi închinăciune, de cinstire a credinţei noastre strămoşeşti, un edificiu de prea frumoasă artă străveche, dar şi de apărare a Olteniei, de înalt patriotism.

 „ Veniţi la Tismana: linişte, dumbrăvi minunate

şi ape curgătoare ce ţâşnesc de pretutindeni”

                                                    G. Sfetea

 

„… o lume de închipuiri, de basm”

                                                        Alex. Vlahuţă

           Străbătând Comuna Tismana, în capătul ei ni se înfăţişează într-un peisaj fermecător Mănăstirea Tismana, asemenea unui castel medieval cu bastioane la colţuri. Ea este aşezată pe vârf de stâncă, pe muntele Stârmina, înconjurată de culmi împădurite şi stâncoase, lângă gura întunecată a Peşterii Sfântului Nicodim şi de sub ale cărui ziduri ţâşneşte apa, rostogolindu-se în cascadă, cu o cădere de cca 40m în râul Tismana.       

„Iată cea mai veche şi mai măreaţă din toate mănăstirile de peste Olt”

                                                                               Grigore Alexandrescu

„…măreţ cuib al Basarabilor”

                                                                   George Coşbuc

          Mănăstirea Tismana, bogat tezaur de istorie artă şi sfinţenie, a apărut pe teritoriul ţării noastre cam în acelaşi timp cu întemeierea Principatelor Române. Ea este ctitorie a primilor domnitori români Basarabi, după îndemnul şi străduinţa Cuviosului Nicodim. Dându-şi seama de pericolul prozelitismului catolic şi a mahomedalismului, ei au hotărât întărirea graniţelor prin înfiinţarea de mănăstiri, ca centre cultural-ortodoxe, unde flacăra răzvrătirii împotriva asupritorilor să fie menţinută permanent.

          Cuviosul Nicodim, cu călugării săi şi ajutorul material al domnitorului Radu Negru Vodă (1377-1383) a ridicat biserica mare a Mănăstirii Tismana, care va fi sfinţită la 15 august 1377,cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”

          Murind Radu I Basarab (Negru Vodă) mănăstirea va fi terminată de fiii acestuia Dan I Basarab (1384-1386) şi Mircea cel Bătrân (1387-1418).

 „Un sfânt al muncii, al organizării şi binefacerilor culturale”

                                                                                                      Nicolae Iorga

          Cuviosul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana s-a născut în anul 1310 în cetatea Prilep, în sudul Dunării; din neam valah, după mamă se înrudea cu domnitorii Basarabi şi cneazul Lazăr al Serbiei.

            La 16 ani, Cuviosul Nicodim părăseşte în ascuns casa părintească şi ajunge la Muntele Athos, stabilindu-se la Mănăstirea Hilandar. Datorită râvnei, inteligenţei şi înzestrării sale şi-a însuşit repede învăţăturile de aici, deprinzând limba slavonă şi greacă şi iniţiindu-se în artele athonite: caligrafie, pictură, argintărie, arhitectură, zidărie, dogărit, etc. Ajunge egumen la Mănăstirea Hilandar, apoi Protos peste mănăstirile din Sfântul Munte.

          La noi în ţară Sfântul Nicodim a venit prin descoperire dumnezeiască în anul 1366, în puterea vârtei creatoare şi în plinătatea harului dumnezeiesc. Cu călugării săi veniţi din Athos, acest Meşter Manole al sec.al XIV-lea, ridică mănăstirele Vratna şi Mănăstiriţa (în Serbia), Vodiţa, Gura Motrului, Vişina, Aninoasa, Topolniţa, Tismana (în Ţara Românească), Prislop ( în Transilvania); încă şi două biserici de sat în Mehedinţi: Coşuştea şi Jidoştiţa.

Sfantul Nicodim