MSN

Învăţământ

1. Învăţământul teologic ortodox preuniversitar

I. SEMINARUL TEOLOGIC CRAIOVA

II. LICEUL TEOLOGIC „SFÂNTUL NICODIM” DIN TÂRGU JIU

2. Învăţământul teologic ortodox universitar

I. FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ DIN CRAIOVA

3. Priorităţi în învăţământul religios

4. Situaţia învăţământului religios în România astăzi

5. Resurse

1. Învăţământul teologic ortodox preuniversitar


I. SEMINARUL “SF. GRIGORIE TEOLOGUL” CRAIOVA

Contact
Adresa: Craiova, Mofleni, Str.Coşuna, Nr.17, Cod:200819

Tel./Fax: 0251.463.966, Tel.: 0351.441.812,

0351.441.813

Email: teologiccv2004@yahoo.com

www.seminarulortodoxcraiova.ro/ro/index.php

Colectiv Profesoral

Istoric

Sub cheia veacurilor de asupriri şi năvăliri ale păgânilor, Mânăstirea Coşuna-Bucovăţul Vechi a fost acoperământ al creştinilor ocrotiţi de hramul acestei mânăstiri şi anume ..Sf.Nicolae’’.
În concepţia strămoşilor noştri, mănăstirile nu erau numai simple locaşuri sfinte, cu ambianţă naturală, ci şi adevărate fortăreţe, scuturi de apărare în vremurile tulburi ,abătute peste glia strămoşească.
Din punct de vedere al amplasării, Mânăstirea Coşuna-Bucovăţul Vechi, a fost clădită pe temelia unui castru roman, într-o regiune cu o populaţie densă,cu o poziţie strategică favorabilă datorită apelor Jiului şi cu un cadru atrăgător, cu păduri seculare de stejar. Mai târziu pe ruinele acestui castru numit Pelendava, s-a clădit mânăstirea Coşuna Bucovăţul Vechi, primele atestări înregistrându-se prin diferite acte cum ar fi: Actul Mitropolitului Eftimie al Ţării Româneşti (4 ianuarie 1574) şi actul lui Mihai Viteazul (19 februarie 1594), fiind atestată sub numele de Coşuna,’’ La Coşuna,, care se traduce păşune sau fâneaţă. Când se vorbeşte de ctitori se amintesc numai Ştefan şi fiul sau Pârvu, care de fapt doar au restaurat Biserica, adevaraţii ctitori fiind nişte rude ale lui Mircea cel Batran, precum Basarab cel Tânar. Diferenţa dintre mânăstirea veche şi cea nouă este că cea veche n-a fost ctitorita de Ştefan şi Pârvu ci de ctitori necunoscuţi, fiind recunoscuţi cei ce au restaurat-o precum Neagoe Basarab. În urma distrugerilor suferite în timpul confruntărilor dintre boierii craioveşti şi ctitori, au fost descoperite pe un pomelnic zugravit la proscomidiarul bisericii, numele lui Ştefan şi Pîrvu, ctitori ai mânăstirii de peste Jiu. Se atestă că Mânăstirea a fost ridicată în timp record de 65 de zile, folosindu-se cărămida de la Pelendava. Stilul arhitectural folosit fiind unul valah, interiorul este specific locaşurilor de cult fiind împartit în trei : pronaos, naos, altar. În pronaos se găsesc morminte alte ctitorilor, iar naosul se deschide spaţios. Putem spune că pictura a fost realizată în câţiva ani buni, după clădire pereţii fiind lăsaţi să se usuce. La început a fost dată spre întrebuinţare în cult, zugravită monocrom cu roşu ,şi câteva motive florare. Fresca policromă a fost realizată în anul 1574 de pictori care nici acum nu sunt cunoscuţi. În Sf.Altar potrivit tradiţiei, era reprezentată Fecioara Maria. Se constată doua stiluri diferite ce realizează puternic reprezentarea cerului şi pământului, pe langă alte capodopere şi sfinţi îmbrăcaţi în sacosuri religioase. Odata cu reorganizarea învăţământului, Mânăstirea s-a învrednicit de a se transforma în vatră de cultură teologică pentru formarea viitorilor slujitori ai lui Dumnezeu şi anume Seminarul Teologic care este sub ocrotirea ,,Sf.Grigore Teologul’’. Deschiderea cursurilor seminarului a avut loc la 15 ianuarie 1949, cu primii elevi în numar de 22. Şi in zilele de azi învăţămintele sunt transmise elevilor prin însuşi cuvântul vrednicului de pomenire , <Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Nestor : ,,Acesta vă este ţelul scump pentru împlinirea căruia trebuie să ascultaţi de glasul cunoştinţei care e pilda de slujire a Bisericii şi a Ţării…Urmaţi-le exemplul de slujire. Făcând aşa, Dumnezeu va înmulţi talantul fiecaruia’’. De asemenea, prin grija părintească a Inalt Prea Sfinţitului Mitropolit dr. Irineu ,învaţă astăzi în cadrul Seminarului Teologic un numar de peste 200 elevi, îndrumaţi cu profesionalism şi dragoste de către cadrele didactice.

II. LICEUL TEOLOGIC „SFÂNTUL NICODIM” DIN TÂRGU JIU

Contact:
Adresa: Municipiul Targu Jiu, str. Al. I. Cuza, nr. 17, jud. Gorj

Tel./Fax: 0253.237.714, Tel.: 0253.237.712

E-mail: liceulteologic@yahoo.com

Colectiv Profesoral

2. Învăţământul teologic ortodox universitar

I. FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ DIN CRAIOVA

Contact

Adresa: UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA, FACULTATEA DE TEOLOGIE
Str.”Al.I.Cuza”, nr.13, 200565-Craiova
Tel./fax: 0251-413396
E-mail: teologie@central.ucv.ro
Adresa web: http://teologie.central.ucv.ro

Istoric

Senatul Universităţii, în şedinţa din 9 decembrie 1991, a aprobat înfiinţarea Facultăţii de Teologie şi includerea acesteia în structura academică a Universităţii din Craiova. A urmat procedura de recunoaştere a Facultăţii de către Ministerul Educaţiei, după ce, în prealabil, Sf.Sinod a aprobat înfiinţarea Facultăţii de Teologie din Craiova.
Astfel, Facultatea de Teologie a luat fiinţă, începând cu 1 octombrie 1992, în urma Protocolului dintre Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei şi Patriarhia Ortodoxă Română (nr.9870/30.05.1991) prin Ordinul Ministrului Învăţământului şi Ştiinţei nr.918/ 30.01.1992, aflându-se sub dublă jurisdicţie, cea a Mitropoliei Olteniei şi a Universităţii din Craiova.
Începând cu anul universitar 2005-2006, învăţământul superior românesc se afiliază prevederilor Declaraţiei de la Bologna. Ca urmare, învăţământul superior teologic ortodox se înscrie în spiritul şi litera prevederilor H.G.nr.88/2005, precum şi ale Ord.M.Ed.C. nr.3235/2005, care pune în aplicare măsurile cuprinse în cel de-al doilea capitol din Legea nr.288/2004, capitol referitor la organizarea ciclului de studii de licenţă începând cu anul universitar 2005-2006.
Ca urmare a noii organizări a sistemului de învăţământ superior românesc, Facultatea de Teologie are în prezent următoarea structură academică acreditată de către Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică a Universităţii:

I. Studii Universitare de Licenţă
II. Studii Universitare de Master
III.Şcoala Doctorală

CADRE DIDACTICE:

LA SISTEMATICO PRACTICE:

1.       IPS Prof.univ.dr IRINEU ION POPA
2.      Pr.conf.univ.dr Gheorghe ZAMFIR
3.      Pr.conf.univ.dr Picu-Nelu OCOLEANU
4.      Pr.Conf.univ.dr Nicolae-Răzvan STAN
5.      Arhid.Conf.univ.dr Gelu CĂLINA
6.      Pr.Lect.univ.dr Adrian-George BOLDIŞOR
7.      Arhid.lect.univ.dr Ioniţă APOSTOLACHE
8.     Lect.univ.dr Ionel UNGUREANU
9.      Lect.univ.dr Ana OCOLEANU
10.  Lect.univ.dr Mihai-Iulian CONSTANTINESCU
11.   Lect.univ.dr Cristian-Emanuel CERCEL

LA ISTORICO BIBLICE:

1.  Pr. Prof.univ.dr Alexandu ISVORANU
2. PS Conf.univ.dr Nicodim Nicolae NICOLĂESCU
3. Pr.conf.univ.dr Constantin BĂJĂU
4.      Pr.conf.univ.dr Marin COJOC
5.      PS Lect.univ.dr Emilian Nică VLAD
6.      Pr.lect.univ.dr Adrian IVAN
7.      Pr.lect.univ.dr Ion BÎRNEA
8.     Pr.lect.univ.dr Sergiu-Grigore POPESCU
9.      Pr.Lect.univ.dr Ion RESCEANU
10.  Pr.lect.univ.dr Ion Sorin BORA
11.   Lect.univ.dr Mihai-Iulian CONSTANTINESCU
12.  Lect.univ.dr Cristian-Emanuel CERCEL
13.  Lect.univ.dr Emilian POPESCU
14.  Asist.univ.dr Mihai CIUREA

LA ARTĂ SACRĂ:

1. Lect.univ.dr Dana Luminiţa POSTOLACHE
2. Lect.univ.dr Alexandrina PĂDUREŢU
3. Lect.univ.dr Adriana-Gabriela MARDALE

CADRE DIDACTICE AUXILIARE:

1.       Ioana-Daniela COLAC
2.      Sorina-Elena VENEA
3.   Ana ISVORANU
4.   Lavinia-Elena SÎRBU


3. Priorităţi în învăţământul religios

1. Religia şi impactul învăţământului religios în societate.
- Bazată pe predispoziţia spre religiozitate înnăscută în om, Religia reprezintă legătura liberă, conştientă şi personală a omului cu Dumnezeu;
- În cadrul învăţământului, Religia este disciplina care se bazează pe revelaţia divină şi are drept scop conducerea elevilor spre cunoaşterea lui Dumnezeu şi mântuirea sufletului;
- Religia este o necesitate a firii umane, nu numai o poruncă a lui Dumnezeu, întrucât numai în El şi prin El omul poate să ajungă la desăvârşire, scopul final al existenţei umane;
- Prin predarea religiei se urmăreşte realizarea unui climat moral-creştin care să contribuie la buna înţelegere şi armonie în societate.

2. Religia şi rolul său informativ şi formativ.
- Aspectul informativ constă în transmiterea de către profesor a adevărurilor de credinţă necesare dobândirii unei vieţi religios-morale;
- Latura informativă constituie în acelaşi timp şi îmbogăţirea cunoştinţelor de cultură generală cu ceea ce cuprinde ca adevăr revelat Sfânta Scriptură, dar şi valorile Sfintei Tradiţii dobândite prin experienţa de viaţă spirituală a credincioşilor de-a lungul timpului.
- În acest sens ediţia jubiliară a Sfintei Scripturi, revizuită şi adnotată de Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu Anania, constituie un tezaur de informaţie, de vastă cultură teologică şi universală.
- În conformitate cu noile cerinţe, puse în aplicare în învăţământul preuniversitar, s-au luat măsuri de perfecţionare a programei şcolare de Religie şi a manualelor, care să corespundă planului de învăţământ;
- În iulie – 2000, s-au definitivat toate programele, urmărindu-se ca acestea să corespundă principiilor didactice şi noilor cerinţe metodice şi au fost înaintate Ministerului Educaţiei Naţionale pentru a fi aprobate spre utilizare;
- De asemenea, până în prezent, au fost editate manuale pentru clasele I – a V-a, pe baza unei programe mai vechi, care s-au reeditat în două rânduri, iar pe baza programei actuale s-au editat manuale pentru clasele I – a III-a, a-IX-a – a XII-a;
- Pentru clasa a IV-a, manualul de religie se află în curs de evaluare şi licitare, iar pentru clasele a V-a – a VIII-a se află în curs de elaborare;
- Religia, ca disciplină de învăţământ, are, pe lângă aspectul informativ şi un aspect formativ;
- Aspectul formativ constă în activarea facultăţilor sufleteşti ale elevilor în vederea formării deprinderilor religios-morale şi aplicării în viaţa cotidiană a cunoştinţelor dobândite.

3. Religia şi implicaţiile învăţământului religios.
- Ataşamentul efectiv şi afectiv al multor tineri la valorile doctrinare şi moral-religioase;
- Aprecierile şcolilor pentru aportul educativ şi formativ al religiei;
- Poezii şi creaţii literare cu tematică religioasă publicate de tinerii din şcoli în revistele eparhiale;
- Realizarea unui fond sufletesc curat la un segment important din rândul elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice, nu numai de religie.

4. Perspective definitorii privind învăţământul religios.
- Prin ora de religie şi religia ca disciplină de studiu să se realizeze o relaţionare mai strânsă între şcoală, Biserică şi comunitate;
- Formarea formatorilor să se realizeze nu numai prin grade didactice, ci şi prin cursuri de specializare periodice;
- Conştientizarea misiunii importante pe care o au profesorii de religie şi respectarea libertăţii de credinţă a copiiilor care aparţin altor confesiuni;
- Problemele majore în educaţia religioasă contemporană pot fi încadrate în patru aspecte: indiferentismul, bigotismul, chiar şi al unor profesori de religie, laicizarea şi secularizarea;
- Participarea elevilor împreună cu profesorii la programul liturgic, urmărindu-se astfel formarea unor priceperi şi deprinderi de viaţă religioasă moral-creştină.
- Argumentarea necesităţii predării religiei din punct de vedere istoric, moral, spiritual în contextul societăţii cotidiene;
- Susţinerea învăţământului religios şi prin catehizarea tinerilor;
- Organizarea olimpiadelor la nivel naţional şi la această disciplină;
- Organizarea de tabere şcolare cu tematică religioasă;
- Educaţia pentru sănătate să nu vină în conflict cu principiile morale şi cu programa şcolară de religie;
- Realizarea unor întruniri cu caracter de schimb de experienţă la nivel european;
- Introducerea religiei la examenul de Bacalaureat;
- Medierea unor întâlniri şi contacte cu specialişti pe probleme religioase la nivel local;
- Punerea în aplicaţie a unor proiecte educaţionale care să aibă ca obiectiv principal o bună integrare a elevilor în contextul realităţii sociale, aceştia participând astfel la propria formare şi dezvoltare a personalităţii.

4. Situaţia învăţământului religios în România astăzi

Realizarea marelui act al Unirii Principatelor, prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, a deschis calea unor schimbări profunde în viaţa politică, socială, economică şi culturală a statului naţional român modern. Toate aceste modificări structurale au dus şi la o serie de reforme, printre care menţionăm şi reforma învăţământului[1].
Până la acest moment învăţământul se realiza în Biserică, iar în perioada Regulamentului organic, când s-au luat măsuri şi pentru organizarea învăţământului, ierarhii Bisericii aveau şi atribuţii de efori ai şcolilor.
Astfel, prin Legea Instrucţiunii publice, adoptată la 25 noiembrie/7 decembrie, s-au stabilit trei grade de învăţământ: primar, secundar şi superior. Timp de peste trei decenii, această lege a stat la baza învăţământului românesc. Legea afirma în articolul 31 că „instrucţiunea elementară este obligatorie şi gratuită pentru toţi copiii de amândouă sexele, începând de la opt până la doisprezece ani”[2].
Legea instrucţiunii din 1864, prin conţinutul său, pune în evidenţă caracterul democratic al acesteia, una dintre primele legi din Europa care instituie obligativitatea şi gratuitatea învăţământului (după Suedia, Norvegia, Prusia şi Italia, dar înaintea Marii Britanii, care introduce obligativitatea învăţământului în 1870, Elveţia 1874, Bulgaria 1879, Serbia 1882, Franţa 1892)[3].
Aşa cum era firesc, între obiectele de studiu, Religia ocupa loc de cinste, atât în cadrul învăţământului primar unde se preda catehismul (art. 32), cât şi în cadrul învăţământului secundar, gimnazii şi licee, unde se preda „Religiunea” (art. 116). Preotul comunei, sau în oraş preotul de suburbii, era însărcinat să comunice, în prima lună a fiecărui an, învăţătorului o listă cu toţi copiii care au în acel an vârsta de opt ani, arătându-se într-o listă numele copilului, domiciliul şi data naşterii (art. 40). Articolul 74 menţiona preotul ca responsabil cu învăţătura religioasă a copiiilor.
Duminica şi în sărbătorile cele mari, toţi copiii se adunau la şcoală dimineaţa şi erau duşi de învăţător la biserică pentru a participa la serviciul divin (art. 73).
Religia, ca disciplină obligatorie în cadrul învăţământului românesc, este menţionată până în anul 1948, când, prin Decretul nr. 175, dat de Ministerul Învăţământului public privind Reforma Învăţământului, Decretul nr. 1383 din 2 august 1948, publicat în Monitorul Oficial nr. 177 din 3 august 1948, învăţământul a fost laicizat, iar Religia scoasă din rândul obiectelor de studiu.
În perioada totalitarismului, Decretul din 1948 pune bazele unui sistem de învăţământ liniar, rupt de tradiţiile învăţământului românesc: şcoală elementară cu două cicluri (I şi II); şcoala medie (licee, şcoli tehnice şi pedagogice) şi ciclul superior format din: Universitate, Politehnici şi Institute de Învăţământ Superior. Cele două legi care urmează în ordine cronologică (1968, 1978) încearcă o revenire la structurile tradiţionale[4], însă nu şi în privinţa religiei care rămâne în continuare interzisă nu doar ca disciplină de studiu, ci şi ca menţionare a conceptului religios în cadrul altor discipline de studiu[5]. În această situaţie, educaţia religioasă s-a organizat în cadrul Bisericii.
Această stare nefericită pentru Biserică şi pentru societatea românească a durat până în 1989, când evenimentele din decembrie au adus o seamă de schimbări nu numai în viaţa politică şi socială a ţării, ci şi însectorul vieţii religioase.
După 1989, societatea românească a realizat, aşadar, o reparaţie morală prin atenţia acordată învăţământului teologic şi religios.
Începând cu anul şcolar 1990-1991, prin ordinul Ministerului Învăţământului şi Ştiinţei, nr. 15052/1990, a fost reintrodusă ca obiect de studiu în învăţământul primar şi gimnazial, cu statut opţional şi facultativ, o oră la două săptămâni. Totodată, a fost asigurată posibilitatea predării pe criterii confesionale şi aprecierea prin calificative.
Datorită interesului manifestat de elevi şi părinţi, Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei, prin ordinul nr. 9176/01.02.1991, a hotărât ca această disciplină să se predea o oră pe săptămână, iar prin ordinul nr. 10447/07.09.1992, au fost reglementate şi o serie de aspecte privind predarea educaţiei religios – morale la clasele I – VIII, precum şi încadrarea, normarea şi salarizarea celor care predau această disciplină. Din anul 1993, prin ordinul nr. 10306/17.08.1993, această disciplină nu s-a mai numit Educaţie religioasă, ci Religie.
Legea Învăţământului nr. 84/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, anul VII, nr. 162, din 31 iulie1995, a precizat statutul Religiei ca disciplină şcolară. În învăţământul primar predarea era obligatorie, la gimnaziu era opţională, iar la liceu şi şcoli profesionale, facultativă. Decizia Curţii Constituţionale nr. 72/18 iulie 1995, care făcea referire la includerea Religiei ca disciplină în planul de învăţământ, coroborată cu prevederile Legii nr. 84/1995, genera însă unele ambiguităţi, fapt ce a determinat Biserica Ortodoxă Română să solicite modificarea articolului 9 din Legea Învăţământului.
Legea nr. 84/1995, modificată şi republicată în Monitorul Oficial al României, anul XI, nr. 606 din 10 decembrie 1999, reglementează statutul Religiei. Astfel, în planurile cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional este menţionată ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui legal instituit, poate alege pentru studiu religia şi confesiunea şi are dreptul de a nu frecventa orele de religie, situaţia şcolară fiind încheiată fără această disciplină.
Conform normelor Ministerului Educaţiei şi Cercetării, în cadrul Inspectoratelor Şcolare Judeţene funcţionează şi câte un inspector de specialitate pentru disciplina Religie.

________________________________________
[1] Păcurariu, Pr. Prof. Dr. Mircea – „Istoria Bisericii Ortodoxe Române”, vol. III, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, p. 109;
[2] Bunescu, Gheorghe – “Antologia Legilor Învăţământului din România”, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, 2004, p. 26;
[3] Ibidem, p. 9;
[4] Scorpan, Costin – “Istoria României” – Enciclopedie – Editura Nemira 1997, p. 541
[5] Deletant, Dennis – „Romînia sub regimul comunist” – Fundaţia Academia civică, Bucureşti 1997, pp. 69-70

5. Resurse

Precizări privind organizarea şi desfăşurarea OLIMPIADEI DE RELIGIE PENTRU SEMINARIILE TEOLOGICE ORTODOXE ŞI LICEELE TEOLOGICE ORTODOXE,anul scolar 2009-2010

Precizări privind organizarea şi desfăşurarea OLIMPIADEI DE RELIGIE pentru CLASELE VII – XII, Cultul Ortodox, anul şcolar 2009-2010