MSN

Mănăstirea Lainici

Exarh. Stareț:

Arhim. Ioachim Pârvulescu

Tel.: 0253.463.333

Fax: 0253.463.335

Site-ul mănăstirii:

http://www.manastirea-lainici.ro/

Adresă:

Defileul Jiului, județul Gorj

Istoric

Mănăstirea Lainici este așezată pe mirificul Defileu al Văii Jiului, la 32 de km depărtare de Târgu Jiu și la 25 de km de Petroșani. Acest sfânt lăcaș este liantul credincioșilor din Oltenia cu cei din Ardeal și face parte, jurisdicțional, din Arhiepiscopia Craiovei, fiind cea mai mare mănăstire de călugări din aceasta eparhie. Cronica rimata de la Mănăstirea Prislop arată că Sfântul Nicodim s-a așezat într-o peștera pe Valea Jiului, „la Surduc”, deci lângă Mănăstirea Lainici. Marea prigoana împotriva ortodoxiei românești declanșată peste toata Transilvania între 1750-1765, de apocaliptica împărăteasă a imperiului austro-ungar Maria Tereza, a ajuns până la Mănăstirea Lainici. Așa cum dovedesc documentele vremii, generalul Bukow, în fruntea armatei sale, a distrus cu tunurile peste 300 de biserici și mănăstiri ortodoxe, printre care și Mănăstirea Lainici, care era situată la câțiva kilometri de granița cu Imperiul Austro-Ungar. În 1784, schimnicul Atanasie este trimis de la Tismana pentru a reînvia Mănăstirea Lainici. Aici acesta adună din nou o obște de 30 de monahi.

După moartea sa, între 1810 și 1817, câțiva boieri din Târgu Jiu – Nicolae Brăiloiu, Răducanu Mărdănescu, Stanca Maldărescu și Iosif Fărcășescu, din Fărcășeștii Gorjului – au construit actuala biserică de zid a Mănăstirii Lainici, care a fost sfințită de către Episcopul Galaction al Râmnicului cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. În Mănăstirea Lainici a stat ascuns Tudor Vladimirescu, deghizat în călugăr, deoarece era urmărit de turci pentru că luptase împotriva lor în războiul ruso-turc dintre anii 1806-1812. De aceea, în 1817 mănăstirea a avut de suferit, fiind devastată de turci; călugării au fost alungați, iar lui Maxim Monahul i s-a tăiat capul. După ce am pomenit de Schimnicul Atanasie, care a fost stareț la Lainici, este vrednic de amintit marele stareț – „Luceafărul Lainicului” – cum este numit de Sfântul Calinic de la Cernica, Cuviosul Irodion Ionescu.

Cuviosul Irodion Ionescu a fost stareț în Mănăstirea Lainici între 1854 și 1900, cu câteva intermitente. El a fost adus de la Mănăstirea Cernica și numit stareț la Lainici de către Sfântul  Ierarh Calinic, imediat după numirea sa ca Episcop la Râmnic. Cuviosul Irodion i-a fost duhovnic în toata această perioadă. Se consemnează chiar în viața Sfântului Calinic cele două minuni pe care le-a făcut acesta în drum spre Lainici, la duhovnicul său.

Primul Război Mondial, între 1916-1918, a fost nemilos față de Mănăstirea Lainici, distrugând-o complet. Chiar și astăzi se mai păstrează în Sfântul Altar, scrijelite pe pereți, numele unor soldați și ofițeri care au dormit acolo și au profanat biserica. Au fost furate de către soldații germani toate odoarele de preț, inclusiv clopotele. Arhiva mănăstirii, care era de 16 metri liniari, a fost arsă, după cum dovedesc documentele vremii. Cimitirul a fost devastat și profanat, toate crucile fiind smulse și călcate în picioare. După război nu se mai cunoșteau mormintele, ce au rămas neidentificate până astăzi.

În 1929 a fost trimis de la Mănăstirea Frăsinei un grup de 6 monahi, avându-l stareț pe cuviosul Visarion Toia, care au ridicat din ruine mănăstirea, construind clădirile necesare și introducând viața de obște cu un regim ascetic sever, întocmai ca la Mănăstirea Frăsinei. Datorită seriozității, disciplinei duhovnicești și slujbelor care se săvârșeau aici, mănăstirea devine tot mai căutată de numeroși credincioși din împrejurimi.

După 1947, când vine la conducerea țării regimul comunist, mănăstirea Lainici este lovită iarăși fără milă. În această perioada începe construirea căii ferate Bumbești – Livezeni, precum si modernizarea drumului național, pe aceeași distanță. Muncitorii care au executat aceste lucrări au devastat și au afectat viața bisericească din mănăstire asemenea unor invadatori păgâni, ocupând toate terenurile mănăstirii și amplasând aici barăci. Prin astfel de cruzimi a trecut mănăstirea Lainici până în 1957, când toți cei care au ocupat abuziv cea mai mare parte a spațiilor mănăstirii au părăsit, cu mare greutate, aceste locuri.

Din 1961 Mănăstirea Lainici este desființată ca mănăstire independentă, rămânând cu titlul de „casă de oaspeți”. Până în 1970 ușile bisericii au fost închise cu lacătul, nemaipermitându-se să se săvârșească slujbe decât numai în unele duminici și sărbători religioase. În 1975 a venit ca stareț P.C. Arhimandrit Caliopie Georgescu, care a început să facă unele îmbunătățiri în viața mănăstirii, favorizat fiind și de politica vremii, care părea să fie mai blânda și mai omenoasă. Astfel, după 1983, datorita novicilor care au început să se înmulțească, introduce din nou rânduielile ascetice monahicești, respectiv slujbele de la miezul nopții și nemâncarea de carne în obște, lucru ce a dus la o viață duhovnicească îmbunătățită.

După Revoluția din 1989, ca urmare a afluenței crescânde de credincioși, în Mănăstirea Lainici se simțea nevoia unei biserici mai mari și mai încăpătoare. În Duminici și la marile sărbători religioase se făceau slujbe în aer liber. În iulie 1990 s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică-catedrală, de către Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Nestor al Olteniei. Biserica a fost începută, proiectată schematic și construită până la stadiul structurii de rezistența de către Ing. Ioan Selejan, actualmente ÎPS Ioan, Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului. Noua biserică din Mănăstirea Lainici este inedită prin planul său arhitectonic, cuprinzând două biserici suprapuse. Acest lucru a fost impus pe de o parte de planul fizic al terenului, în pantă, acesta creând necesitatea unui subsol. Pe de altă parte, precum se cunoaște, istoria bisericii creștine până în zilele noastre a cunoscut două perioade fundamentale: prima perioada de la anul 1 până la anul 313, respectiv până la Edictul de la Milano al Împăratului Constantin cel Mare, perioadă a Bisericii din catacombe, în care s-a vărsat cel mai mult sânge și au murit milioane de mucenici pentru Hristos, acesta fiind fundamentul și temelia Bisericii Creștine; și a doua perioadă, de la anul 313 până în zilele noastre. Asemenea împărțirii istoriei creștine în aceste două perioade fundamentale, tot astfel s-a împărțit și planul arhitectonic al noii biserici. Însă aspectul cel mai inedit al acestei catedrale este tematica iconografică, care se intenționează, cu ajutorul lui Dumnezeu, să se realizeze. Astfel, biserica de la subsol va fi destinată Bisericii din catacombe, pictându-se viața creștinilor de la anul 1 până la anul 313, reprezentându-se majoritatea sfinților și martirajelor cunoscute din istoria Bisericii și din Sfânta Tradiție. În pictura bisericii de deasupra, se vor marca cele mai importante momente din istoria Bisericii Creștine, cu cei mai reprezentativi sfinți din toată lumea și din toate timpurile. În prezent, în Mănăstirea Lainici viețuiesc aproape 40 de monahi, îndrumați de Părintele Stareț Arhimandrit Ioachim Pârvulescu. Hramul sfintei mănăstiri este Intrarea Maicii Domnului în Biserică (21 noiembrie) și Schimbarea la Față a Domnului Hristos (6 august).